E o istorie destul de lungă, dar, dacă ar fi să o spun pe scurt, ideea a venit în pandemie, într-un moment în care toți am avut ocazia să scădem puțin ritmul și să ne uităm mai atent la ce se întâmplă în jur. Era un context foarte bun pentru alergare. Oamenii nu aveau foarte multe alternative în ceea ce privește activitatea fizică, iar alergarea, prin natura ei individuală, era unul dintre puținele sporturi pe care le puteai practica mai ușor.

Și am văzut o oportunitate extraordinară într-o piață pe care eu o cunoșteam, în România, ca fiind într-o fază emergentă. Dacă te uiți pe statistici, România și Balcanii au fost văzuți mult timp ca o gaură neagră a acestei industrii, o zonă în care procentul oamenilor care practică frecvent alergarea a fost destul de redus raportat la populația totală. Dar exact într-un astfel de context poți vedea și oportunitatea.

Pentru noi, totul a fost legat și de dorința de a schimba ceva în societate, de a educa, de a transforma oamenii. Mi s-a părut că acel moment, în care tot mai mulți începeau să alerge, era unul foarte potrivit pentru a le oferi și un cadru organizat.

Competiții de alergare de masă existau multe. Nu asta era noutatea absolută. Ce am vrut noi să facem diferit a venit și din experiența mea în atletism, atât din perspectiva de jurnalist, cât și din cea de Athlete Representative, și din faptul că înțelegeam cum arată fenomenul la nivel internațional, cum arată o competiție de top din străinătate.

Am vrut să aducem și în România componenta aceasta de elită, de spectacol sportiv adevărat. Și cred că, în acest moment, Brașov Running Festival este, deocamdată, singura competiție din România care atinge cu adevărat acest obiectiv.

Noi ne-am dorit să construim niște competiții care, pe lângă componenta de masă și cea educațională, să aibă și o componentă clară de spectacol sportiv. Să aducem în fața oamenilor sportivi de top, adică exact acei oameni care pot deveni modele și factori de motivație pentru cei care vor să ajungă la un nivel mai înalt de performanță.

În același timp, cred că era important și pentru sportivii români să poată alerga cot la cot cu unii dintre cei mai buni sportivi din lume, fără să fie obligați să meargă mereu în afara țării pentru o astfel de experiență.

Da, a fost o idee ambițioasă. Și, sincer, în momentul în care am pus-o pe masă, au fost mulți care au spus că suntem nebuni. Nu exista o cultură, nu exista un istoric în direcția aceasta. România nu era văzută ca o țară relevantă pe harta competițiilor profesioniste de alergare pe șosea.

Dar a fost exact genul de obstacol pe care am ales să îl ignorăm. Am mers înainte cu expertiza pe care o aveam și cu foarte mult entuziasm. Iar astăzi putem spune că ambiția aceea a avut sens, când ne uităm la ce a ajuns Brașov Running Festival prin cursa sa de 10 km, tRUNsylvania International 10K.

Vorbim despre o competiție care, în lectura noastră a standardelor World Athletics pentru cursele pe șosea, a ajuns în top 10 cele mai performante competiții de acest tip din lume. Asta înseamnă că, raportat la această zonă a curselor de șosea, mai puțin maratoanele, adică 10 km, 15 km, semimaratoane, noi suntem astăzi cu o competiție cotată mult în fața unor curse similare din Statele Unite, din țările vestice, din Asia și din alte piețe foarte puternice. Practic, vorbim despre un 10K al treilea cel mai performant din lume.

În jurul acestui catalizator de energii noi am reușit să construim un eveniment cu o cultură festivalieră evidentă, în jurul căruia oamenii să descopere alergarea sub multiple forme. De aceea nu ne-am dus pe o distanță mai lungă, ci am mers pe distanțe foarte accesibile, 5 km și 10 km, plus curse pentru copii și curse fun. Ideea a fost să faci o introducere în universul alergării pentru cât mai mulți oameni.

Obiectivul nostru nu a fost doar să facem o cursă rapidă. Ne-am dorit să contribuim la construcția unei colectivități a alergării în România. Să punem umărul la dezvoltarea unei industrii care este încă într-o stare incipientă.

Chiar dacă sunt foarte multe competiții, suntem într-o țară în care încă numim „cros” o competiție de pe șosea, deși în limbajul de specialitate cross country înseamnă alergare pe teren accidentat, și numim „marathon” aproape orice competiție de alergare pe șosea, indiferent de distanță. Asta arată că este foarte mult de lucru. Dar tipul acesta de inițiative educă, transformă și cresc piața.

Diferența mare, în momentul în care ai și probe de elită, este că standardele sunt dictate de World Athletics. Iar, spre mândria noastră, cursa de la Brașov este o cursă certificată Elite Label, singura din Sud-Estul Europei și una dintre puținele din lume cu acest statut. Asta înseamnă o listă întreagă de reguli foarte stricte, de la organizare, până la ospitalitatea pentru atleții de elită, premii în bani și toate celelalte componente care fac evenimentul relevant la nivel internațional.

Pentru noi înseamnă enorm. Faptul că o competiție organizată în România poate intra într-o conversație internațională reală spune mult. Noi am urmărit standarde foarte clare și am vrut să arătăm că și aici se poate construi ceva credibil pentru sportivii de elită.

Brașovul ne-a validat viziunea. Ne-a arătat că există loc pentru astfel de evenimente și că România poate conta. Tocmai de aceea, pasul următor a venit firesc.

Da, așa este. Noi ne-am dorit un frate mai mic, dar unul care are potențial să devină fratele mai mare. În momentul de față nu avem o prioritate între cele două. Vrem ca Brașovul și Clujul să coexiste și să se dezvolte normal, fiecare în funcție de potențialul orașului în care are loc.

Am stat foarte mult și ne-am gândit, în ultimii doi ani, care ar fi orașul către care ne-am duce dacă ne-am extinde. Ne-am dorit foarte mult să rămânem în Ardeal, în Transilvania, pentru că competițiile noastre de elită se numesc tRUNsylvania International 10K și au și această componentă de identitate.

Am ales Clujul după experiențele foarte frumoase pe care le-am avut cu comunitatea de running de acolo. Există o comunitate foarte deschisă, există și la nivelul autorităților o înțelegere mai bună a ceea ce înseamnă competițiile sportive de top, iar orașul are și o infrastructură care ajută. Clujul are deja un istoric cu competiții sportive importante. Practic, în tot procesul de alegere a unei noi locații, drumurile au dus la Cluj.

Cred că evoluția a fost una naturală, dar, în același timp, foarte clar bazată pe date.

Ne-am uitat foarte atent și am văzut că Bucureștiul și Clujul erau orașele din care veneau cei mai mulți alergători la Brașov Running Festival, dincolo de cei locali. Asta ne-a arătat foarte clar că există acolo o bază solidă.

Ni s-a părut mai la îndemână Clujul, din perspectiva posibilității de a comunica mai ușor cu autoritățile locale și datorită infrastructurii existente. Cluj Arena și proximitatea ei reprezintă un avantaj logistic important.

Și la Brașov, și la Cluj am încercat să construim trasee foarte rapide, foarte plate, care să ofere posibilitatea sportivilor de elită să își facă recorduri personale și timpi foarte buni. Avem experiența necesară ca să înțelegem cât de important este acest lucru pentru sportivii de elită.

Dau și un exemplu: acum trei ani, la Brașov Running Festival, în proba masculină, am avut trei atleți care au realizat, la acel moment, trei rezultate aflate în top 10 all-time. Practic, acesta este nivelul pe care îl vizăm și la Cluj.

Este clar că această primă ediție va însemna și foarte multe teste și foarte multe lecții învățate pentru noi, pentru că venim pe infrastructură nouă, pe un setup diferit. Dar, uitându-ne la toate elementele din ecosistemul de running din Cluj, eu cred că vorbim despre o competiție și un eveniment care are toate șansele să egaleze, dacă nu chiar să depășească, standardele de la Brașov Running Festival.

Înseamnă foarte multe lucruri. În primul rând, înseamnă un proces de certificare.

Nu poți să ai o cursă fără istoric și să devii din start Elite Label, cum este cea de la Brașov. Acesta este și motivul pentru care Clujul are acum un label simplu de World Athletics, un label care practic nu putea fi obținut de la prima ediție fără experiența echipei de organizare. Pentru labeling există reguli foarte clare.

Asta înseamnă, în primul rând, strictețe în certificarea și măsurarea traseului, politici antidoping ale competiției, controale antidoping obligatorii pentru câștigători, atât la masculin, cât și la feminin, plus anumite controale aleatorii făcute prin structurile World Athletics. Vorbim și despre valori minime ale premiilor, conforme unor standarde dictate de World Athletics, și despre includerea în echipa de organizare a unor oameni certificați, atât pe partea medicală, cât și pe partea de arbitraj, echipe tehnice, directori tehnici și așa mai departe.

Practic, vorbim despre un întreg set de reguli, conform unui manual de organizare pe care trebuie să îl respecți, astfel încât competiția să poată avea relevanță globală.

World Athletics trebuie să știe că un rezultat obținut la Brașov sau la Cluj poate oferi puncte în ranking, poate conta pentru criterii de calificare la competițiile principale de obiectiv ale sportivilor: campionate europene, campionate mondiale și așa mai departe.

Conform noilor reglementări, de exemplu, un rezultat pe șosea, women only, poate conta la fel de mult ca unul obținut pe pistă. Este exact același nivel de percepție în rankingurile mondiale. Un barem de calificare poate veni și dintr-o cursă de acest tip, la Brașov sau la Cluj, dacă totul este organizat conform regulilor și la standard de top global.

Cred că, în primul rând, trebuie spus că vorbim despre un an complicat din punct de vedere economic. Pentru toată lumea. România nu face excepție. Este un an în care socotelile pesimiste s-au dovedit a fi optimiste.

Pleci la drum cu niște limite financiare diferite față de situația în care am început la Brașov, într-un oraș însă cu un potențial economic ceva mai mare. Și, în momentul în care nu există precedent pentru o astfel de competiție, este destul de greu să le explici oamenilor care nu au fost la Brașov ce este diferit în ceea ce facem noi față de orice altă competiție de alergare pe șosea.

Cred că este foarte important ca această primă ediție să se deruleze așa cum ne așteptăm, astfel încât oamenii să înțeleagă dimensiunea sportivă de elită, de performanță, standardul de organizare, viziunea noastră și cât de mult efort logistic și câtă muncă intră în a crea o atmosferă specială în jurul unui astfel de eveniment.

Și da, avem și aceleași provocări pe care le-am avut și la Brașov în anii de început: să găsim modalitatea prin care putem organiza un eveniment care este, eminamente, sportiv, dar care are și o dimensiune de entertainment, cu staff local care, în mod firesc, a făcut până acum mai degrabă concerte sau festivaluri și mai puțin evenimente sportive. În România există foarte puțini oameni care au skillurile și expertiza necesare pentru a face asta.

Avem avantajul că acum avem și niște oameni de la Brașov care au învățat „mersul”, dar ne dorim foarte mult ca implementarea în Cluj să se facă și cu oameni din comunitate.

Dacă există ceva specific pentru evenimentul din Brașov, este faptul că, deși zona de expertiză a fost una internațională, noi am reușit să creștem niște oameni și să facem ca orașul să simtă că este un eveniment care îi aparține, că este organizat împreună cu comunitatea locală și împreună cu comunitatea de alergători de acolo. Și, cumva, aceasta este abordarea și pentru Cluj.

Noi ne dorim să creștem de la an la an, să adăugăm și alte competiții în portofoliu. Nu ascund faptul că vizăm, la un moment dat, și Bucureștiul, dar, în contextul actual, credem că este mai bine să ne extindem pas cu pas, să controlăm lucrurile și să le creștem sănătos.

Critică a fost găsirea unei variante de traseu care să reușească să respecte toate standardele noastre, într-un oraș în care se întâmplă foarte multe lucrări realizate de administrația publică.

Noi aveam nevoie să măsurăm și să certificăm traseul cu câteva luni înainte, așa că a trebuit să facem câteva zeci de variante până să găsim una care să respecte și standardele noastre, și dorințele noastre, și posibilitățile reale ale orașului.

Am reușit să obținem această variantă, pe care urmează să o testăm mai departe, să vedem cât de rapidă va fi anul acesta. Nu știm dacă va fi cea finală. Pentru noi era foarte important să păstrăm tiparul pe care ni l-am dorit, și anume un traseu în bucle.

La Brașov avem trei ture de aproximativ 3,3 kilometri. La Cluj vom avea patru ture de 2,5 kilometri, cu start și sosire la stadion. Asta ține și de standard, dar și de ceea ce vrem noi să oferim ca experiență.

Din perspectiva curselor de elită, este foarte important ca oamenii să poată urmări alergătorii de elită de mai multe ori, să aibă o experiență similară celei de pe stadion. Să îi vezi și la start, și la sosire, dar și de mai multe ori pe parcurs, astfel încât să poți urmări luptele de la vârf, ritmul cursei și tot ce se întâmplă.

În același timp, și din perspectiva susținătorilor celor din cursele de masă, este foarte util să ai o astfel de construcție, pentru că îți poți vedea cei dragi de mai multe ori și îi poți încuraja.

Practic, ne-am dorit o replicare, la o anumită scară, a unei experiențe de stadion, dar pe șosea.

Și am avut bucuria ca la Cluj traseul să fie măsurat de Lucija Kolić, practic șefa măsurătorilor din Europa, numele cel mai avizat din acest domeniu de pe continentul nostru, ceea ce ne-a confirmat și din zona aceasta că traseul este foarte bine gândit și este foarte rapid.

Eu cred că este esențial. Și, în același timp, cred că securitatea pe care o oferă acel traseu este esențială.

Avem câteva exemple recente care au ridicat semne de întrebare inclusiv din curse foarte mari, cu tradiție și relevanță internațională. Spre exemplu la Castellón, unde oamenii s-au călcat efectiv în picioare. Este unul dintre motivele pentru care, după discuții repetate pe care le-am avut cu World Athletics, și la Brașov, și la Cluj, cursele de superelită vor fi separate de cursele de masă.

În același timp, vom avea și o limită autoimpusă pentru numărul de alergători la această primă ediție, limită pe care noi o considerăm foarte sigură. După aceea vom vedea, în funcție de modul în care se desfășoară ediția din acest an și după analizele pe care le vom face pe experiența de alergare, cu cât putem crește numărul de alergători de la start și cum putem regândi traseul astfel încât să fie disponibil pentru un număr mai mare de participanți.

E de înțeles că marile evenimente de running din afară vorbesc despre zeci de mii de oameni la start și că oamenii sunt atrași de acest tip de context. Dar nu întotdeauna ceea ce este spectaculos în imagini este și în favoarea alergătorului.

Noi am pornit puțin invers. În primul rând, ne dorim să fie foarte safe și clar pentru alergători: vrem o experiență plăcută, vrem un traseu aerisit, vrem oameni care să se poată bucura de această experiență, astfel încât să o recomande și altora și să își dorească să alerge în cât mai multe locuri din România și din lume. Până la urmă, acesta este principiul de bază: să aducem cât mai mulți oameni aproape de fenomen.

Eu cred că, deja, în România avem un public care a trecut prin destul de multe experiențe. Oamenii caută elementul de noutate, caută experiențe diferite față de ce se întâmplă în mod uzual.

În afară de acest lucru, cred că există și nevoia de apartenență la un anumit fenomen, la o anumită stare. De aici vine și diferențierea dintre evenimentele mari și evenimentele mici. Evenimentele mici sunt, de regulă, evenimente comunitare, în care nucleul este reprezentat de o comunitate care deja a interacționat în repetate rânduri. În evenimentele mari, toate aceste comunități cumva se întâlnesc.

Cred că asta facem și noi la Running Festival, atât la Brașov, cât și la Cluj. Noi am fost foarte deschiși și am încercat să aducem alături, lăsând la o parte orgolii, mici dispute personale și așa mai departe, aceste comunități pe care le-am cunoscut, încercând să transformăm aceste evenimente în sărbători ale comunității de running, în care fiecare să se poată exprima, să își poată aduce energia, atmosfera și bucuria.

Cred că suntem într-o perioadă în care se va face și o oarecare cernere a pieței de alergare. Acolo unde oamenii se vor simți, în primul rând, în siguranță, în al doilea rând bineveniți, acolo unde serviciile vor fi corecte, acolo unde oamenii se vor simți respectați și apreciați și unde construcția de eveniment este făcută astfel încât ei să se simtă bine, vor reveni. Sau vor recomanda competiția altor oameni, la edițiile viitoare.

Ar fi vreo trei. În primul rând, faptul că va fi parte dintr-un eveniment relevant la nivel mondial și că, alături de toți ceilalți români care vor fi acolo la start, va fi parte din ceva grandios, din ceva care pune România pe o hartă pe care noi nu ne vedem destul de des.

Și va participa, mai mult ca sigur, la curse în care se va face istorie în alergare. Practic, nu a existat ediție în competițiile pe care noi le-am organizat fără rezultate absolut spectaculoase, fără lucruri despre care să se vorbească la nivel internațional, fără nume uriașe din sport care să fie la start.

Eu cred că, în primul rând, dacă înțelegi și iubești alergarea, îți dorești să fii acolo pentru a vedea cu ochii tăi, foarte de aproape, ceva ce altfel este foarte greu să vezi și poate vezi doar la televizor.

Asta și pentru că, la competițiile foarte mari din străinătate, nu ai aceeași apropiere față de sportivii de elită. Noi am construit un tip de eveniment de tip boutique festival, unde interacțiunea cu sportivii de elită și apropierea de ei este extraordinară.

La Brașov, oamenii au avut acces la sportivii de elită, au putut face poze, au putut sta de vorbă cu ei, au putut interacționa în diferite feluri. Or, asta ne-a adus și foarte mulți turiști din străinătate, oameni care au auzit că se poate întâmpla un asemenea lucru, ceea ce nu este la îndemână nicăieri în marile curse, unde nivelul de securitate este extrem de mare în jurul sportivilor de elită.

La Londra, de exemplu, orice alergător amator este probabil la sute de metri distanță de startul sportivilor de elită. Pe când aici, prin modul acesta mai festivalier în care construim evenimentul, cu foarte multe activități adiacente, cu entertainment, cu muzică, cu animatori și cu foarte mare atenție la detaliile experienței de alergare, cred că reușim să creăm niște evenimente cu o atmosferă foarte greu de replicat.

Nu o spun doar eu. O spun oamenii care au participat la edițiile anterioare: că, într-un fel sau altul, indiferent de vreme sau de alte provocări, noi reușim să generăm o atmosferă pe care ei o țin minte toată viața și pe care și-ar dori foarte mult să o retrăiască.

Nu ascund faptul că noi ne dorim foarte mult ca una dintre aceste competiții, și tot contextul pe care îl va crea în jurul ei, să ajungă un concurs Gold Label.

Asta ne-ar poziționa într-o zonă unică la nivel european și, cu siguranță, într-o zonă absolut elitistă din perspectiva competițiilor la nivel global. Obiectivul este să ajungem cu una dintre aceste competiții cea mai puternică competiție de 10 km pe șosea din lume.

Astăzi, când te uiți la ce se întâmplă la Valencia, pare greu posibil să atingi acel nivel. Dar, dacă stau să mă gândesc, anul trecut am fost în clasament foarte aproape, la același număr de puncte, de competiția de casă Adidas organizată la Herzogenaurach, la sediul central al companiei, cu investiții financiare uriașe. De aceea cred că, pe o construcție și o creștere organică, se poate ajunge și acolo.

În primul rând, pentru că feedbackul de la alergătorii de elită este extraordinar. Nu ascund că acum patru-cinci ani era foarte greu să aduc la start un pluton de elită valoros. Era nevoie de sute și mii de mailuri, de mesaje și de telefoane.

Astăzi avem listă de așteptare pentru Brașov de peste o sută de oameni. Asta pentru că sunt sportivi pe care altădată ar fi trebuit să îi aducem cu mare efort din Kenya, din Etiopia, din Statele Unite sau de oriunde, iar acum ei își doresc să participe la această competiție pentru că înțeleg că li se creează absolut toate condițiile pentru un rezultat de nivel mondial.

Noi credem că, în continuare, elementul premiilor în bani nu este cel mai important. Sportivul vede lucrurile și își dă seama că, dacă are șansa să facă aici un rezultat istoric, pentru că sunt îndeplinite toate condițiile, banii vor veni și din alte canale.

De asta vezi la start, la Brașov, sportivi pe care altfel este foarte greu să îi convingi. Spre exemplu, anul trecut la start a fost Joyciline Jepkosgei, cea mai rapidă maratonistă din lume în 2025, după 2:14:00 la Valencia (7 decembrie 2025). Joyciline și-a dorit foarte mult să ajungă la Brașov. Noi nu am fi avut niciodată bani să plătim fee-ul de start pe care ea îl primește în mod obișnuit. Dar pentru că am creat o competiție la care lumea știe că va obține rezultate foarte bune și că sunt create toate condițiile pentru asta, atunci sportivii își doresc foarte mult să vină și se trece peste impedimentul financiar.

Cumva, acesta cred că va fi modul prin care reușim să creștem. Dacă vom putea să gestionăm logistic, adică transportul, cazarea și ospitalitatea pentru un număr cât mai mare de sportivi, noi și în acest moment putem avea, la Brașov, 100 din primii 150 de alergători de pe planetă.

După Cluj Running Festival, la fel cum s-a întâmplat după Brașov Running Festival, oamenii își vor schimba puțin așteptările și standardele.

Sunt multe lucruri pe care încercăm să le facem diferit și multe lucruri pe care încercăm să le facem mai bine de la an la an. Și cred că tot ceea ce am construit organic la Brașov a generat o creștere a standardelor și pentru celelalte competiții din zonă.

Eu sunt foarte bucuros să constat și lucrul acesta. La un moment dat am fost întrebat dacă nu sunt supărat că unele lucruri pe care noi le-am făcut au fost copiate de către alți organizatori. Și am spus că nu, din contră. Este poate lucrul care mă bucură cel mai tare, pentru că asta înseamnă că, într-un fel, noi am devenit un benchmark.

În același timp, asta obligă și celelalte competiții din jur să crească standardele, iar pe noi ne obligă ca, la următoarea ediție, să facem și mai bine, și mai frumos.

Este modul natural în care poate să crească piața. Eu nu îmi doresc niciodată să intru în competiție cu alții, ci doar cu noi înșine. Dar sunt foarte conștient că ceea ce facem noi an de an va duce la creșterea așteptărilor și standardelor pentru alergători, ceea ce este foarte bine, ducând piața într-o zonă în care va fi nevoie de mai mult profesionism și mai multă atenție la detalii, astfel încât oamenii să se simtă bine și să simtă că e o competiție în care ei sunt principalii beneficiari.

Mulțumesc și eu, Cristi. Dacă tot a fost vorba despre oameni, eu sunt doar unul dintre ei. E o întreagă echipă în spate, în numele căreia eu vorbesc. Fiecare dintre ei muncește zi de zi pentru ca noi să ne atingem obiectivele și pentru a le oferi oamenilor competiții și experiențe de neuitat.

Mulțumesc și mă bucur de revedere.